April 30, 2012

Schimbarea începe de la mine! Seriously ?

Deseori ni se spune ca schimbarea începe de la noi, cică sa nu o așteptăm de la alții caci numai prin a ne schimba pe noi, împreună vom aduce schimbările mult dorite.

Vrem ordine. Vrem să nu stăm ore în sir în cozi imense la diferite ghișee pentru a obține anumite acte necesare pentru a da startul unui business propriu, să nu stam în rînd la medic căci și acolo sunt cozi imense, și nu una da chiar trei, un rînd pentru părinti cu copii, un rînd pentru gravide, și alt rînd pentru cei ce nu intra în primele două categorii. Vrem ca medicii ce au grija de noi sa nu stea cite juma de ora cu un singur pacient, vrem ca acești medici sa se prezinte la cabinet la ora care se cuvine, și numai ca sa se prezinte la ora care se cuvine dar și sa înceapă a primi pacienți imediat fără să-și ia cafeaua de dimineață, cafeaua de dimineață se ia acasă și nu pe contul celora ce stau sub ușă cu orele in așteptarea de a primi un curs de tratament.

Unii medici stau prost cu respectarea confidențialității medic-pacient, căci să fim realiști, cine îi vor pedepsi în cazul în care aceștia o încalcă ?

Am avut puținul noroc sa gust din cultura a diferitor tari și culmea ca in acele tari m-am simțit mai acasă decît in Moldova, și nu o sa ma simt vinovat pentru asta. Am simțit ca aparțin acelor locuri, am simțit ca îmi este acordat acel respect implicit, respect de care este demn orice persoană pe care nu o știm, caci numai după începem sa cunoaștem o persoana sau alta putem judeca dacă merita respectul nostru sau nu. Atîta timp cit nu cunoaștem anumite persoane suntem obligați sa le acordam prezumția nevinovăției sau mai bine zis, "prezumția respectabilității".

De fiecare dată cînd mă întorceam acasă din vreo țară străină veneam cu un entuziasm nebun precum că aș vrea sa schimb o grămadă de lucruri, să dau la reciclare diferite tipuri de gunoi și să fiu remunerat pentru asta. Aș fi vrut ca in parcările existente să fie instalate aparate de taxare ca municipalitatea să adune fonduri pentru a deschide și alte parcări.

Multe sisteme precum cele de transport, salubrizare, restaurare sunt aproape de perfecțiune și totuși se lucrează la ele, sunt in proces continuu de aducere la perfecțiune (pînă și eu acum trec ușor ușor la diacritice deși îmi este foarte greu).

În țările europene se pun mare preț pe securitate, securitatea fiind un cuvînt cheie, nimic nu se face fără a se lua toate măsurile de securitate, fie că vorbim de securitate rutieră sau securitate pietonală.

Iar cînd ajung să mă întorc înapoi in Moldova ma cuprinde o scîrba nemaipomenită. Mi se face greață de muzica rusească pe care sunt nevoit să o ascult în rutieră, mi se face silă de oamenii care se uita chiorîș la mine de parcă sunt venit de pe alta planetă, șamd.

De ce schimbările ne vin așa de greu ?

De ce e necesar să ne frigem de cazanul fierbinte ca să ne dam seama că e fierbinte și nu se poate de pus mîna pe el ? De ce e necesar să ne ardem ca să ne luam lecția ?

De ce nu putem învăța prin prisma greșelilor făcute de alții ?

Chiar trebuie să plătim cu victime omenești sub formă de tribut in schimbul reformelor mult așteptate?

Fiindcă de obicei așa și se întîmplă, în vreun spital moare vreun pacient din vina medicilor hop și ministerul Sănătății trimite o comisie extraordinară pentru a elucida cauzele incidentului soldat cu victime. La noi așa s-au obișnuit, atîta timp cît nimeni nu a murit și nimeni nu se revoltă totul e ok și mai putem aștepta ani pînă cînd eventual schimbarea va veni de la sine precum pofta vine mîncînd.

P.S. Aș vrea și în țara mea oameni să-și ceară scuze in exces, cîte scuze nu și-ar cere pe durata unei zile tot să nu fie suficient, așa cum se întîmplă în Marea Britanie spre exemplu.
________________________________________________________________________________
Articol inspirat din ultimul articol a lui Andrei Fornea

1 comment: